Instrumente
de lucru pentru crearea site-urilor Web
Crearea unei paginii web cu ajutorul aplicaţiei Notepad
Paginile HTML se fac într-un editor de scris, cum ar fi Notepad şi se creează astfel:
- Se deschide Notepad
- După ce se lucrează în el, se salvează : File -> Save
- Se intitulează nume.html, se alege la Save as Type All Files şi se apasă butonul SAVE.
Modificare. Pentru modificarea paginii se procedează astfel:
- se deschide pagina .html
- se da click dreapta pe fundalul paginii şi View Source
- după modificare se dă File -> Save
Inserarea şi formatarea unui text
Crearea unei paginii web cu ajutorul aplicaţiei Notepad
Paginile HTML se fac într-un editor de scris, cum ar fi Notepad şi se creează astfel:
- Se deschide Notepad
- După ce se lucrează în el, se salvează : File -> Save
- Se intitulează nume.html, se alege la Save as Type All Files şi se apasă butonul SAVE.
Modificare. Pentru modificarea paginii se procedează astfel:
- se deschide pagina .html
- se da click dreapta pe fundalul paginii şi View Source
- după modificare se dă File -> Save
Inserarea şi formatarea unui text
Comenzile de formatare se transmit folosind marcaje . Un marcaj este
o succesiune de caractere cuprinse între semnele < >. Dacă efectul unei
comenzi date trebuie anulat, se utilizează un marcaj de anulare de forma
</…>.
1.
Planificarea site-ului
a. Stabilirea tematicii site-ului
În cazul în care, de exemplu, dorim să realizăm site-ul liceului la care studiem, vom posta pe site doar informaţii legate de liceu, cum ar fi: localizarea instituţiei, dotarea şcolară, cadrele didactice care predau la liceul respectiv, activităţile şcolare şi extraşcolare desfăşurate de către elevii liceului, cercurile existente în liceu, situaţia şcolară la sfârşitul fiecărui an şcolar, ş.a.m.d., evitând afişarea pe site a informaţiilor legate de propria noastră persoană, de cercul nostru de prieteni, etc.
b. Stabilirea grupului ţintă
Având clar stabilit subiectul site-ului, putem să stabilim şi cui îi este adresat acesta. În primă pagină a site-ului vom menţiona eventual genul de vizitator căruia îi este adresat. Stabilim astfel categoria de vârstă (copii, adolescenţi, bătrâni), nivelul de studiu (liceu, facultate, doctorat), tipul de browser pe care-l pot folosi vizitatorii (Internet
Explorer, Opera, FireFox, etc). În primă pagină a site-ului putem scrie şi motivaţiile accesării site-ului (de exemplu, în cazul realizării site-ului liceului la care învăţăm, o accesare a acestuia ar duce la o bună informare a elevilor din ciclul gimnazial, pentru viitoarea lor orientare şcolară.
c. Stabilirea modului de organizare a informaţiei
În această etapă vom stabili: logo-ul site-ului, culoarea fundalului, culoarea şi dimensiunea fonturilor, culoarea legăturilor (link-urilor) vizitate/nevizitate, modul de navigare al vizitatorilor, organizarea conţinutului, numărul de nivele al site-ului. Logo-ul este o imagine de dimensiuni mici, reprezentativă pentru site. El va fi realizat cu un editor de imagini şi va fi utilizat pe toate paginile site-ului. Este bine să nu facem exces de culori şi să le folosim într-o combinaţie plăcută.
Pentru o localizare facilă a informaţiilor de către vizitator, este bine că informaţia să fie împărţită în unităţi informaţionale logice de mici dimensiuni. Modul de organizare a informaţiei dintr-un site determină de cele măi multe ori modul de organizare a instrumentelor de navigare puse la dispoziţia utilizatorului. Un element important în arhitectura unui site este meniul. El ghidează vizitatorul prin paginile site-ului.
Este indicat că fişierele să aibă o dimensiune mică, sub 20 KB. Aceasta duce la încărcarea paginii într-un timp măi scurt.
Fişierele grafice este bine să nu abunde, deoarece acestea au dimensiuni mări.
2. Scrierea codului sursă a fiecărei pagini care întră în componenţa site-ului
Când scriem codul sursă al fiecărei pagini, este bine să evităm etichetele de închidere care nu sunt obligatorii (de exemplu: </li>, </br>, etc).
Imaginile este îndicat a fi utilizate cu moderaţie, pentru a evita supraîncărcarea paginii web care le conţine.
3. Verificarea site-ului
Site-ul înainte de a fi încărcat, trebuie verificat, trebuie testat. Vom realiza testarea să cu diferite navigatoare, ştiut fiind faptul că nu toate acceptă unele etichete
După încărcare site-ului, vom face din nou verificarea acestuia. O testare gratuită o putem realiza la www.netmechanic.com . Aici putem afla dimensiunea reală a paginilor noastre, erorile din cadrul fişierelor ce compun site-ul nostru.
4. Încărcarea paginilor web pe un server
Operaţia de încărcare a fişierelor de pe calculatorul nostru pe un server, se numeşte upload. După efectuarea acestei operaţii, fişierele vor fi vizibile pentru cei care vizitează respectivul site. Pentru realizarea upload-ului, vom utiliza clientul FTP pus de server la dispoziţia noastră, său putem utiliza un alt client FTP. Cu ajutorul clienţior FTP, vom realiza şi actualizarea site-ului.
FTP Commander este gratuit, are o interfaţă prietenoasă, putându-l folosi cu succes.
Putem găsi şi alţi clienţi FTP, căutând pe google „find FTP client download”. În cazul site-ului geociţies.yahoo.com putem realiza încărcare fişierelor şi prin clientul FTP pus la dispoziţie, dar şi prin intermediul unui alt client FTP.
5. Promovarea site-ului
Promovarea site-ului prin bannere publicitare şi poşta electronică, constituie o metoda eficientă în creşterea traficului de acces la site-ul respectiv.
Un prim pas în promovarea unui site este înregistrarea lui pe cele măi importante motoare de căutare : AltaVista, Yahoo,Google, Înfoseek, Lycoms, Metacrawler, WebCrawler, Goto, Mămmă , acestea fiind în general primele locuri către care se îndreaptă utilizatorii când căută ceva pe Internet.
6. Administrarea site-ului
Urmează ultimă etapă şi anume aceea de întreţinere şi de administrare a site-ului. Acesta trebuie să conţină informaţii
corecte şi permanent actualizate.
Administrarea şi întreţinerea site-ului presupune efectuarea următoarelor operaţii:
- actualizarea / modificarea paginilor web;
- modificarea designului site-ului în funcţie de noile necesităţi;
- administrarea bazelor de date;
a. Stabilirea tematicii site-ului
În cazul în care, de exemplu, dorim să realizăm site-ul liceului la care studiem, vom posta pe site doar informaţii legate de liceu, cum ar fi: localizarea instituţiei, dotarea şcolară, cadrele didactice care predau la liceul respectiv, activităţile şcolare şi extraşcolare desfăşurate de către elevii liceului, cercurile existente în liceu, situaţia şcolară la sfârşitul fiecărui an şcolar, ş.a.m.d., evitând afişarea pe site a informaţiilor legate de propria noastră persoană, de cercul nostru de prieteni, etc.
b. Stabilirea grupului ţintă
Având clar stabilit subiectul site-ului, putem să stabilim şi cui îi este adresat acesta. În primă pagină a site-ului vom menţiona eventual genul de vizitator căruia îi este adresat. Stabilim astfel categoria de vârstă (copii, adolescenţi, bătrâni), nivelul de studiu (liceu, facultate, doctorat), tipul de browser pe care-l pot folosi vizitatorii (Internet
Explorer, Opera, FireFox, etc). În primă pagină a site-ului putem scrie şi motivaţiile accesării site-ului (de exemplu, în cazul realizării site-ului liceului la care învăţăm, o accesare a acestuia ar duce la o bună informare a elevilor din ciclul gimnazial, pentru viitoarea lor orientare şcolară.
c. Stabilirea modului de organizare a informaţiei
În această etapă vom stabili: logo-ul site-ului, culoarea fundalului, culoarea şi dimensiunea fonturilor, culoarea legăturilor (link-urilor) vizitate/nevizitate, modul de navigare al vizitatorilor, organizarea conţinutului, numărul de nivele al site-ului. Logo-ul este o imagine de dimensiuni mici, reprezentativă pentru site. El va fi realizat cu un editor de imagini şi va fi utilizat pe toate paginile site-ului. Este bine să nu facem exces de culori şi să le folosim într-o combinaţie plăcută.
Pentru o localizare facilă a informaţiilor de către vizitator, este bine că informaţia să fie împărţită în unităţi informaţionale logice de mici dimensiuni. Modul de organizare a informaţiei dintr-un site determină de cele măi multe ori modul de organizare a instrumentelor de navigare puse la dispoziţia utilizatorului. Un element important în arhitectura unui site este meniul. El ghidează vizitatorul prin paginile site-ului.
Este indicat că fişierele să aibă o dimensiune mică, sub 20 KB. Aceasta duce la încărcarea paginii într-un timp măi scurt.
Fişierele grafice este bine să nu abunde, deoarece acestea au dimensiuni mări.
2. Scrierea codului sursă a fiecărei pagini care întră în componenţa site-ului
Când scriem codul sursă al fiecărei pagini, este bine să evităm etichetele de închidere care nu sunt obligatorii (de exemplu: </li>, </br>, etc).
Imaginile este îndicat a fi utilizate cu moderaţie, pentru a evita supraîncărcarea paginii web care le conţine.
3. Verificarea site-ului
Site-ul înainte de a fi încărcat, trebuie verificat, trebuie testat. Vom realiza testarea să cu diferite navigatoare, ştiut fiind faptul că nu toate acceptă unele etichete
După încărcare site-ului, vom face din nou verificarea acestuia. O testare gratuită o putem realiza la www.netmechanic.com . Aici putem afla dimensiunea reală a paginilor noastre, erorile din cadrul fişierelor ce compun site-ul nostru.
4. Încărcarea paginilor web pe un server
Operaţia de încărcare a fişierelor de pe calculatorul nostru pe un server, se numeşte upload. După efectuarea acestei operaţii, fişierele vor fi vizibile pentru cei care vizitează respectivul site. Pentru realizarea upload-ului, vom utiliza clientul FTP pus de server la dispoziţia noastră, său putem utiliza un alt client FTP. Cu ajutorul clienţior FTP, vom realiza şi actualizarea site-ului.
FTP Commander este gratuit, are o interfaţă prietenoasă, putându-l folosi cu succes.
Putem găsi şi alţi clienţi FTP, căutând pe google „find FTP client download”. În cazul site-ului geociţies.yahoo.com putem realiza încărcare fişierelor şi prin clientul FTP pus la dispoziţie, dar şi prin intermediul unui alt client FTP.
5. Promovarea site-ului
Promovarea site-ului prin bannere publicitare şi poşta electronică, constituie o metoda eficientă în creşterea traficului de acces la site-ul respectiv.
Un prim pas în promovarea unui site este înregistrarea lui pe cele măi importante motoare de căutare : AltaVista, Yahoo,Google, Înfoseek, Lycoms, Metacrawler, WebCrawler, Goto, Mămmă , acestea fiind în general primele locuri către care se îndreaptă utilizatorii când căută ceva pe Internet.
6. Administrarea site-ului
Urmează ultimă etapă şi anume aceea de întreţinere şi de administrare a site-ului. Acesta trebuie să conţină informaţii
corecte şi permanent actualizate.
Administrarea şi întreţinerea site-ului presupune efectuarea următoarelor operaţii:
- actualizarea / modificarea paginilor web;
- modificarea designului site-ului în funcţie de noile necesităţi;
- administrarea bazelor de date;
Structura unui site Web
1. Tipuri de site-uri Web
Practic, exista patru tipuri de site-uri Web:
a) – Site-uri cu pagini statice - Site-urile cu pagini statice se folosesc în special drept panouri publicitare.
b) - Site-uri cu pagini dinamice - Site-uri cu pagini dinamice. Aceste site-uri necesită o actualizare periodică (zilnică sau săptămânală) a elementelor specifice.
c) – Site-uri dezvoltate pe baze de date - Site-uri dezvoltate pe baze de date (Oracle, de exemplu), care poate fi actualizata în mod regulat prin intermediul unui program prioritar. Se pot utiliza si bazele de date Access său File Maker. Acest tip de site se recomanda pentru activităţi cu volum important de informaţii ce trebuie actualizat la intervale regulate de timp.
d) – Magazine virtuale - Magazinul virtual se bazează pe date stocate în baze de date si permite clienţilor să aleagă si apoi să achiziţioneze în siguranţa produse său servicii on line, cu ajutorul cărţilor de credit său a banilor virtuali (electronic cash).
2 Structura unei pagini din cadrul unui site web (unui document HTML). Elemente specifice publicării si regăsirii site-ului în cadrul motoarelor de căutare
Tag-urile nu sunt altceva decât nişte marcaje său etichete pe care limbajul HTML le foloseşte alături de texte pentru a ajuta browser-ul de Internet să afişeze corect conţinutul paginii web.
Aceste tag-uri (etichete) pot fi de două feluri:
- tag-uri pereche (un tag de început si unul de încheiere). Ex: <HTML> şi </HTML>; <TITLE> si </TITLE>; <HEAD> si </HEAD>;
- tag-uri singulare (nu au un tag de încheiere) Ex: <HR>, <BR>.
Tag-urile (etichetele) pot fi scrise atât cu litere mări cât şi cu litere mici. Etichete (tag-uri) de bază pe care trebuie să le conţină un document HTML:
<HTML> - cu acest tag începe orice document HTML
<HEAD> - între aceste tag-uri sunt trecute, pe lângă titlul paginii, diverse informaţii
</HEAD> - acesta este tag-ul de încheiere al tag-ului <HEAD>
<TITLE> - titlul documentului
</TITLE> - este tag-ul de încheiere al tag-ului <TITLE>.
<BODY> - odată cu acest tag începe conţinutul paginii web.
</BODY> - s-a terminat de scris conţinutul paginii
</HTML> - este tag-ul de încheiere al tag-ului <HTML>. Codul oricărui document se termina cu acest tag.
Exemplu de pagină web
3. Elemente de conţinut ale paginilor web
O pagina web poate conţine următoarele elemente: texte, tabele, liste, imagini, hărţi de imagini, sunete, animaţie, cadre, filme, butoane, casete de dialog, casete combinate, ferestre, texte.
4. Ierarhia paginilor în cadrul site-ului web. Sistemul de link-uri, pagina de start
Navigarea în cadrul site-urilor este posibilă cu ajutorul link-urilor (legăturilor). Pentru a folosi legături în paginile web pe care le vei face, trebuie să foloseşti perechea de tag-uri <A> si </A>. Numele acestor tag-uri vine de la cuvântul anchor care se traduce ancora. Tag-ul <A> va trebui folosit împreună cu atributul HREF.
<A HREF=numelepaginii.html>Textul legăturii</A>
Dacă pagina respectivă se află în acelaşi folder cu pagina pe care se afla legătura atunci nu sunt necesare ghilimelele.
Exemplu1
Vom vedea cum putem adauga o legătura către un site particular.
<A HREF="adresa site-ului">Textul legăturii</A>
Exemplu2
Atunci când avem de-a face cu pagini mai lungi, putem împărţi aceste pagini în mai multe secţiuni către care să adăugăm câte o legătură la începutul paginii pentru că utilizatorii să ajungă mai repede la secţiunea care îi interesează.
Fiecare titlu al secţiunii trebuie definit că ancoră: <A NAME="#ancora1">Titlul primei secţiuni</A>
Legăturile către ancorele din cadrul aceleiaşi pagini HTML vor avea următoarea formă: <A NAME="#ancora1">Legătura către primă secţiune</A>
Legăturile către ancore din cadrul altei pagini HTML vor avea următoarea formă: <A NAME="numelepaginii.html#ancora1">Legătura către primă secţiune</A>
Exemplu3
Formă generală a unei legături către o adresă de e-mail este următoarea: <A HREF="mail to:adresă de e-mail">Trimite-mi un e-mail</A>
Pentru a folosi o imagine că legătura între tag-urile <A> si </A>, va trebui scrisă adresă imaginii: <A HREF=nume pagina.html><IMG SRC="adresă imaginii"</A>
Exemplu4
Fiecare legătura din cadrul unei pagini web are trei culori:
• o culoare pentru legăturile nevizitate (nu a fost efectuat nici un click pe ele)
• o culoare pentru legăturile vizitate (s-a efectuat cel putin un click pe ele)
• o culoare pentru legăturile active (atunci când cursorul mouse-ului se află deasupra lor)
1. Tipuri de site-uri Web
Practic, exista patru tipuri de site-uri Web:
a) – Site-uri cu pagini statice - Site-urile cu pagini statice se folosesc în special drept panouri publicitare.
b) - Site-uri cu pagini dinamice - Site-uri cu pagini dinamice. Aceste site-uri necesită o actualizare periodică (zilnică sau săptămânală) a elementelor specifice.
c) – Site-uri dezvoltate pe baze de date - Site-uri dezvoltate pe baze de date (Oracle, de exemplu), care poate fi actualizata în mod regulat prin intermediul unui program prioritar. Se pot utiliza si bazele de date Access său File Maker. Acest tip de site se recomanda pentru activităţi cu volum important de informaţii ce trebuie actualizat la intervale regulate de timp.
d) – Magazine virtuale - Magazinul virtual se bazează pe date stocate în baze de date si permite clienţilor să aleagă si apoi să achiziţioneze în siguranţa produse său servicii on line, cu ajutorul cărţilor de credit său a banilor virtuali (electronic cash).
2 Structura unei pagini din cadrul unui site web (unui document HTML). Elemente specifice publicării si regăsirii site-ului în cadrul motoarelor de căutare
Tag-urile nu sunt altceva decât nişte marcaje său etichete pe care limbajul HTML le foloseşte alături de texte pentru a ajuta browser-ul de Internet să afişeze corect conţinutul paginii web.
Aceste tag-uri (etichete) pot fi de două feluri:
- tag-uri pereche (un tag de început si unul de încheiere). Ex: <HTML> şi </HTML>; <TITLE> si </TITLE>; <HEAD> si </HEAD>;
- tag-uri singulare (nu au un tag de încheiere) Ex: <HR>, <BR>.
Tag-urile (etichetele) pot fi scrise atât cu litere mări cât şi cu litere mici. Etichete (tag-uri) de bază pe care trebuie să le conţină un document HTML:
<HTML> - cu acest tag începe orice document HTML
<HEAD> - între aceste tag-uri sunt trecute, pe lângă titlul paginii, diverse informaţii
</HEAD> - acesta este tag-ul de încheiere al tag-ului <HEAD>
<TITLE> - titlul documentului
</TITLE> - este tag-ul de încheiere al tag-ului <TITLE>.
<BODY> - odată cu acest tag începe conţinutul paginii web.
</BODY> - s-a terminat de scris conţinutul paginii
</HTML> - este tag-ul de încheiere al tag-ului <HTML>. Codul oricărui document se termina cu acest tag.
Exemplu de pagină web
3. Elemente de conţinut ale paginilor web
O pagina web poate conţine următoarele elemente: texte, tabele, liste, imagini, hărţi de imagini, sunete, animaţie, cadre, filme, butoane, casete de dialog, casete combinate, ferestre, texte.
4. Ierarhia paginilor în cadrul site-ului web. Sistemul de link-uri, pagina de start
Navigarea în cadrul site-urilor este posibilă cu ajutorul link-urilor (legăturilor). Pentru a folosi legături în paginile web pe care le vei face, trebuie să foloseşti perechea de tag-uri <A> si </A>. Numele acestor tag-uri vine de la cuvântul anchor care se traduce ancora. Tag-ul <A> va trebui folosit împreună cu atributul HREF.
<A HREF=numelepaginii.html>Textul legăturii</A>
Dacă pagina respectivă se află în acelaşi folder cu pagina pe care se afla legătura atunci nu sunt necesare ghilimelele.
Exemplu1
Vom vedea cum putem adauga o legătura către un site particular.
<A HREF="adresa site-ului">Textul legăturii</A>
Exemplu2
Atunci când avem de-a face cu pagini mai lungi, putem împărţi aceste pagini în mai multe secţiuni către care să adăugăm câte o legătură la începutul paginii pentru că utilizatorii să ajungă mai repede la secţiunea care îi interesează.
Fiecare titlu al secţiunii trebuie definit că ancoră: <A NAME="#ancora1">Titlul primei secţiuni</A>
Legăturile către ancorele din cadrul aceleiaşi pagini HTML vor avea următoarea formă: <A NAME="#ancora1">Legătura către primă secţiune</A>
Legăturile către ancore din cadrul altei pagini HTML vor avea următoarea formă: <A NAME="numelepaginii.html#ancora1">Legătura către primă secţiune</A>
Exemplu3
Formă generală a unei legături către o adresă de e-mail este următoarea: <A HREF="mail to:adresă de e-mail">Trimite-mi un e-mail</A>
Pentru a folosi o imagine că legătura între tag-urile <A> si </A>, va trebui scrisă adresă imaginii: <A HREF=nume pagina.html><IMG SRC="adresă imaginii"</A>
Exemplu4
Fiecare legătura din cadrul unei pagini web are trei culori:
• o culoare pentru legăturile nevizitate (nu a fost efectuat nici un click pe ele)
• o culoare pentru legăturile vizitate (s-a efectuat cel putin un click pe ele)
• o culoare pentru legăturile active (atunci când cursorul mouse-ului se află deasupra lor)
Exemplu de pagină web
- În fereastra NOTEPAD:
<HTML>
<HEAD>
<TITLE>Prima mea pagină web</TITLE>
</HEAD>
<BODY>
Bine ai venit!<BR>
Vom învăţa împreună limbajul HTML. Aceasta este prima mea pagină web!<BR>
</BODY>
</HTML>
- File / Save as : exemplu.html
- În fereastra NOTEPAD:
<HTML>
<HEAD>
<TITLE>Prima mea pagină web</TITLE>
</HEAD>
<BODY>
Bine ai venit!<BR>
Vom învăţa împreună limbajul HTML. Aceasta este prima mea pagină web!<BR>
</BODY>
</HTML>
- File / Save as : exemplu.html
Exemplu:
<HTML><HEAD><TITLE>Legături către site-uri particulare</TITLE></HEAD>
<BODY><CENTER><B>Legături către site-urile unor ziare din România </B></CENTER>
<BR><A HREF="http://www.evz.ro">Evenimentul Zilei</A>
<BR><A HREF="http://www.jurnalul.ro">Jurnalul Naţional</A>
<BR><A HREF="http://www.capital.ro">Capital</A>
<BR><A HREF="http://www.prosport.ro">Prosport</A>
<BR><A HREF="http://www.gsp.ro">Gazeta sporturilor</A>
<BR><A HREF="http://www.libertatea.ro">Libertatea</A>
<BR>
</BODY>
</HTML>
<HTML><HEAD><TITLE>Legături către site-uri particulare</TITLE></HEAD>
<BODY><CENTER><B>Legături către site-urile unor ziare din România </B></CENTER>
<BR><A HREF="http://www.evz.ro">Evenimentul Zilei</A>
<BR><A HREF="http://www.jurnalul.ro">Jurnalul Naţional</A>
<BR><A HREF="http://www.capital.ro">Capital</A>
<BR><A HREF="http://www.prosport.ro">Prosport</A>
<BR><A HREF="http://www.gsp.ro">Gazeta sporturilor</A>
<BR><A HREF="http://www.libertatea.ro">Libertatea</A>
<BR>
</BODY>
</HTML>
Exemplu
<HTML>
<HEAD>
<TITLE>Legătura către o secţiune de pagină</TITLE>
</HEAD>
<BODY>
<BR><BR><BR><BR><BR><BR>
<CENTER><B>Întrebări frecvente</B></CENTER>
<BR><BR><BR><BR><BR><BR>
<A HREF="#întrebarea1">1. Ce pot găsi pe site-ul ecursuri.ro?</A><BR><BR><BR>
<A HREF="#întrebarea2">2. Ce este un curs online?</A><BR><BR><BR>
<A HREF="#întrebarea3">3. De ce să învăţ
online?</A><BR><BR><BR><BR>
<HR><BR><BR><BR><BR><BR>
<FONT COLOR="#FF9900" SIZE="3" FONT="Arial, Times New Roman">
<A NAME="#întrebarea1">1. Ce pot găsi pe site-ul ecursuri.ro?</A></FONT>
<BR> <BR> Site-ul ecursuri.ro îşi propune să ofere vizitatorilor săi cât mai multe resurse pentru a învăţa online. În acest moment, pe site, sunt disponibile peste 20 de cursuri online, din diverse domenii, dar cu ajutorul vostru sperăm că numărul acestora să
crească.<BR>
Pe lângă cursurile online vei găsi, în cadrul site-ului nostru, mai mult de 1000 de referate şi peste 100 de jocuri online.
<BR><BR><BR><BR><BR><BR><BR><BR> <BR><BR> <BR><BR> <BR><BR>
<FONT COLOR="#FF9900" SIZE="3" FONT="Arial, Times New Roman">
<A NAME="#întrebarea2">2. Ce este un curs online?</A></FONT>
<BR><BR> Un curs online presupune că toate materialele necesare, să fie disponibile pe Internet. Aşadar, viitorii cursanţi vor avea la dispoziţie toate resursele necesare pentru învăţat, la fel că şi în cazul unui curs tradiţional, singura deosebire fiind că totul se petrece online.
<BR><BR><BR><BR><BR> <BR><BR><BR> <BR><BR><BR><BR><BR> <BR>
<FONT COLOR="#FF9900" SIZE="3" FONT="Arial, Times New Roman"><A NAME="#întrebarea3">3. De ce să învăţ online?</A> </FONT>
<BR> <BR> Cursurile online prezintă, îndiscutabil, foarte multe avantaje faţă de alte tipuri de cursuri. În primul rând cursurile online pot fi consultate oricând, ele fiind disponibile non stop pe Internet. Un lucru extrem de important în alegerea unui curs online este şi preţul scăzut al unui astfel de curs comparativ cu preţurile cursurilor tradiţionale. În cazul cursurilor prezente pe site-ul ecursuri.ro, acestea sunt 100% GRATUITE.
<BR><BR><BR><BR><BR><BR> <BR><BR><BR> <BR>
<BR><BR><BR><BR><BR><BR> <BR><BR><BR> <BR>
</BODY>
</HTML>
<HTML>
<HEAD>
<TITLE>Legătura către o secţiune de pagină</TITLE>
</HEAD>
<BODY>
<BR><BR><BR><BR><BR><BR>
<CENTER><B>Întrebări frecvente</B></CENTER>
<BR><BR><BR><BR><BR><BR>
<A HREF="#întrebarea1">1. Ce pot găsi pe site-ul ecursuri.ro?</A><BR><BR><BR>
<A HREF="#întrebarea2">2. Ce este un curs online?</A><BR><BR><BR>
<A HREF="#întrebarea3">3. De ce să învăţ
online?</A><BR><BR><BR><BR>
<HR><BR><BR><BR><BR><BR>
<FONT COLOR="#FF9900" SIZE="3" FONT="Arial, Times New Roman">
<A NAME="#întrebarea1">1. Ce pot găsi pe site-ul ecursuri.ro?</A></FONT>
<BR> <BR> Site-ul ecursuri.ro îşi propune să ofere vizitatorilor săi cât mai multe resurse pentru a învăţa online. În acest moment, pe site, sunt disponibile peste 20 de cursuri online, din diverse domenii, dar cu ajutorul vostru sperăm că numărul acestora să
crească.<BR>
Pe lângă cursurile online vei găsi, în cadrul site-ului nostru, mai mult de 1000 de referate şi peste 100 de jocuri online.
<BR><BR><BR><BR><BR><BR><BR><BR> <BR><BR> <BR><BR> <BR><BR>
<FONT COLOR="#FF9900" SIZE="3" FONT="Arial, Times New Roman">
<A NAME="#întrebarea2">2. Ce este un curs online?</A></FONT>
<BR><BR> Un curs online presupune că toate materialele necesare, să fie disponibile pe Internet. Aşadar, viitorii cursanţi vor avea la dispoziţie toate resursele necesare pentru învăţat, la fel că şi în cazul unui curs tradiţional, singura deosebire fiind că totul se petrece online.
<BR><BR><BR><BR><BR> <BR><BR><BR> <BR><BR><BR><BR><BR> <BR>
<FONT COLOR="#FF9900" SIZE="3" FONT="Arial, Times New Roman"><A NAME="#întrebarea3">3. De ce să învăţ online?</A> </FONT>
<BR> <BR> Cursurile online prezintă, îndiscutabil, foarte multe avantaje faţă de alte tipuri de cursuri. În primul rând cursurile online pot fi consultate oricând, ele fiind disponibile non stop pe Internet. Un lucru extrem de important în alegerea unui curs online este şi preţul scăzut al unui astfel de curs comparativ cu preţurile cursurilor tradiţionale. În cazul cursurilor prezente pe site-ul ecursuri.ro, acestea sunt 100% GRATUITE.
<BR><BR><BR><BR><BR><BR> <BR><BR><BR> <BR>
<BR><BR><BR><BR><BR><BR> <BR><BR><BR> <BR>
</BODY>
</HTML>
Exemplu
<HTML>
<HEAD>
<TITLE>Folosirea unei imagini ca legătură</TITLE>
</HEAD>
<BODY>
<CENTER><H1>Imagini ca legături</H1>
<BR><BR>
<A HREF=întrebări.html><IMG SRC="../Poze/întreb.jpg"></A>
</CENTER>
</BODY>
</HTML>
<HTML>
<HEAD>
<TITLE>Folosirea unei imagini ca legătură</TITLE>
</HEAD>
<BODY>
<CENTER><H1>Imagini ca legături</H1>
<BR><BR>
<A HREF=întrebări.html><IMG SRC="../Poze/întreb.jpg"></A>
</CENTER>
</BODY>
</HTML>
Noţiunea de proiect- obiectivele
proiectului,- fazele unui proiect,- managerul de proiect, echipa de proiect
(roluri),- planul unui proiect, elemente de evaluare,-structura pe activităţi
(WBS),-grafic de activităţi, traiectorie critică.
Managementul proiectelor implică:
-planificarea,
-organizarea,
-conducerea,
-coordonarea şi controlul activităţilor şi resurselor necesare pentru îndeplinirea unui obiectiv definit, de obicei în limitele unui anumit timp şi buget.
Aceste lucruri se efectuează cu ajutorul unor tehnici de management şi al unei echipe de management, conduse de un manager de proiect (Project Manager, PM) alorganizaţiei/organismului care pune în aplicare proiectul. PM este persoana care îşi asumă responsabilitatea globală pentru coordonarea unui proiect, indiferent de
mărimea acestuia, astfel încât să se obţină rezultatele aşteptate în limitele unui anumit buget şi timp.
Principalele atribuţiiale unui manager sunt următoarele:
-să planifice;-să organizeze;-să coordoneze;-să controleze;-să conducă.
Obiectivele , scopurile, competenţele, misiunea şi vocaţia formează ansamblul de finalităţi pe care întreprinderea, prin demersurile iniţiale şi activităţile desfăşurate ulterior caută să le materializeze coerent şi unitar.
Competenţa (ştiinţa, meseria) defineşte ceea ce ştie şi poate să facă întreprinderea în plan tehnic, tehnologic, comercial, financiar, organizatoric, etc
Obiectivul se defineşte complet prin patru componente obligatorii:
-atributul, conţinutul obiectivului: rentabilitate, preţ, cheltuieli, calitate, fiabilitate etc.;
- scară de măsură: obiectivul trebuie să fie raportat unui palier de valori cunoscut şi utilizat de conducător: rată (de acumulare), nivel (calitativ), scară (de duritate), grad (de absenteism) etc.;
- normă: valoarea exactă care trebuie obţinută pe scara definită anterior;
- un orizont de timp: obiectivul trebuie realizat într-o perioadă de timp care trebuie determinată şi datată. Modificând orizontul de timp obţinem un alt obiectiv care impune, la rândul său, o altă strategie.
Un proiect constă într-o înşiruire de activităţi cu un început şi sfârşit stabilite, activitati ce sunt limitate de timp, resurse şi buget, în scopul obţinerii unui obiectiv definit.
Deci proiectul nu poate fi:
-un studiu sau o cercetare; proiectul trebuie să fie materializat;
-previziune; proiectul reprezintă mai mult decât o extrapolare prin previziune;
-operaţie productivă repetitivă.
Etapele unui proiect:
- Iniţierea proiectului: justificarea economică, stabilirea obiectivelor, oportunitatea proiectului.
- Planificarea proiectelor: organigrama proiectului, structura echipei de proiect, planul de proiect, structura activităţilor (WBS), alocarea resurselor (efort/durată, cost, dependinţe)
- Monitorizarea proiectului: cereri de schimbare cu justificare şi aprobare, controlul riscului, rapoarte (de progres, de excepţii).
- Evaluarea proiectului: calitatea proiectelor, raport de sfârşit de proiect.
Cele cinci faze/procese de bază ale unui proiect sunt următoarele:iniţierea; planificarea/proiectarea/organizarea; execuţia/construcţia;
controlul/revizuirea; terminarea/punerea în funcţiune.
FAZA I – INIŢIEREA
-Iniţierea unui proiect este cea mai dificilă fază.
-Ea necesită o gândire profundă şi implică decizii grele.
-Una din alegerile dificile este decizia privind care proiect să fie elaborat primul.
-După aceasta se pot defini obiectivele specifice ale proiectului şi identificatoate riscurileşi constrîngerile care pot cauza probleme proiectului, odată ce a fost început.
-Apoi trebuie aleşi (sau cunoscuţi) membrii echipei-nucleua proiectului, care vor ajuta la planificarea lui.
Obiectivele proiectului trebuie să furnizeze criterii necesare pentru evaluarea succesului în realizarea proiectului.
Aceste criterii includ măsuri ale timpului, costului şi resurselor.
Obiectivele reprezintă misiunea şi scopul iniţierii proiectului.
Riscul este determinat de totalitatea cauzelor care conduc la întârzieri sau nerealizări în cadrul proiectelor, cauze care pot fi cuantificare anticipat, dar nu întotdeauna cunoscute.
Necesitatea/constrângerea (spre deosebire de risc) este cunoscută anticipat, reprezentând o limitare în dezvoltarea/desfăşurarea proiectului.
FAZA II – PLANIFICAREA / PROIECTAREA / ORGANIZAREA
În această fază trebuie stabilite activităţile/sarcinile necesare pentru realizarea proiectului. Această împărţire a proiectului în activităţi/sarcini este necesară din următoarele motive:
-Proiectul apare ca o înşiruire logică de lucrări secvenţiale care ajută la determinarea graficului optim de timp.
-Activităţile sunt o modalitate de a diviza proiectul în segmente uşor de manevrat.
-Munca desfăşurată în cadrul unei activităţi trebuie să aibă loc într-un cadru de timp fie paralel, fie secvenţial, făra lăsa loc la pauzeîn care s-ar putea desfăşura alte activităţi.
-Planul de lucru este documentul care organizează şi face rezumatul activităţilor necesare pentru îndeplinirea proiectului.
-Orice plan de lucru începe cu un sumar al activităţilor şi “pietrelor de hotar”.
-Modul standard de organizarea sarcinilorse numeşte Structura Împărţirii Proiectului pe Subproiecte şi Activităţi (SIPSA).
-SIPSA este un fel de hartă a proiectului, care poate fi folosită pentru a încredinţa responsabilităţi asupra activităţilor, pentru a construi bugetul, necesarul de personal şi graficul de timp.
Pentru un proiect de orice dimensiune,împărţirea muncii/lucrărilor se face în următoarea succesiune:
-proiectul general;
-subproiectele sau “pietrele de hotar”;
-activităţile majore;
-activităţile mai puţin importante;
-elementele activităţilor.
-Diagrama de tip reţea/graf reprezintă o metodă încercată (şi reuşită) de a organiza şi aşeza secvenţial activităţile unui proiect.
-Arată secvenţa şi relaţiile de precedenţă dintre activităţi,
-Identifică relaţiile dintre “pietrele de hotar”care pot fi folosite pentru urmărirea progresului şi îndeplinirii proiectului.
-Aceste diagrame poartă numele de diagrame PERT, după numele metodei folosite.
FAZA III – EXECUTIA/CONSTRUCTIA
De obicei, înainte de demararea oricărei activităţi are loc o şedinţă de deschidere a proiectului cu ehipele de lucru şi angajaţii. În această şedinţă de deschidere PM trebuie să aibă grijă ca:
-să comunice obiectivele proiectului către toţi membrii echipei şi să fie sigur că fiecare dintre aceştia şi-a înţeles foarte clar sarcinile şi responsabilitatea în cadrul proiecului;
-să insufle oamenilor entuziasm pentru ceea ce trebuie să facă;
-să stabileascăfazele şi termenele critice de predare ale proeictului;
-să revadăgraficul de timp şi planul de lucru cu membrii echipelor în cauză;
-să expliceprocedurile administrative incluzând rapoartele, şedinţele şi comunicările care vor fi folosite pentru asigurarea relaţiilor dintre membrii echipelor de lucru şi echipa de conducere a proiectului;
-să dea startul pentru demararea activităţilor proiectului.
FAZA IV – CONTROLUL/REVIZUIREA
Pentru a urmări desfăşurarea proiectului următoarele lucruri trebuie supravegheate la orice proiect, indiferent de complexitatea lui:
-stadiul lucrării comparat cu cel planificat;
-volumul lucrărilor terminate;
-calitatea lucrărilor efectuate;
-costurile şi cheltuielile, comparativ cu cele planificate;
-atitudinea oamenilor care lucrează la proiect şi a celor implicaţi în acesta (inclusiv clienţii şi conducerea);
-coeziunea şi cooperarea membrilor echipei.
Sursele cele mai obişnuite ale conflictelor sunt:
- incompatibilitate privind scopurile proiectului (neînţelegerea lor de către angajaţi sau
diferenţe între scopurile proiectului percepute de către manageri şi cele percepute de către
angajaţi);
-lipsa specificării detaliilor privind desfăşurarea activităţilor;
-graficele de timp;
-angajarea personalului şi alocarea resurselor;
-incertitudini de natură tehnică;
-incertitudiniprivind rolul şi atribuţiile fiecăruia;
-costurileşi bugetul;
-problemede personalitate.
FAZA V – TERMINAREA / PUNEREA ÎN FUNCŢIUNE
În cadrul acestei etape atribuţiile PM sunt următoarele:
-Să aibă o întâlnire cu deţinătorii de interese pentru a obţine aprobarea lor finală asupra proiectului.
Să încheie toate angajamentele contratuale cu furnizorii, experţii/ consultanţii şi clienţii.
- Să transfere responsabilităţile către alte persoane/instituţii/organisme, dacă este nevoie
- Să reangajeze personalul către alte priorităţi sau proiecte.
-Să elibereze resursele (materialele şi echipamentele) astfel încât să poată fi disponibile pentru alte lucrări/proiecte.
-Să întocmească un raport financiar final al proiectului.
- Acesta include costurile totale, plata facturilor şi închiderea bilanţurilor contabile.
-Să documenteze rezultatele proiectului şi să facă recomandări pentru viitor, astfel încât proiectul să poată fi folosit ca o bază de date pentru câştigarea experienţei.
-Să convoace o şedinţă finală în care să mulţumească participanţilor şi să dea o petrecere/recepţie pentru sărbătorireaîncheierii/punerii în funcţiune a obiectivelor proiectului.
Componentele proiectului: organizaţia de proiect, planurile, mijloacele de control, etapele, managementul riscului, controlul schimbării, managementul configuraţiei, calitatea.
COMPONENTELE PROIECTULUI
Managementul riscului
Se defineşte riscul ca posibilitatea de apariţie a unui eveniment ce prejudiciază realizarea obiectivelor tehnice, de cost sau de termene de realizare a proiectului. Sunt patru categorii de risc care trebuie luate în considerare înainte de lansarea proiectului:
- riscul de concurenţă (bariere de intrare, concurenţa, etc.)
- riscul de piaţă (conjunctura comercială, obiceiuri)
- riscuri comerciale (fabricaţia produsului, la termen, raportul cost / calitate)
- riscuri tehnologice (norme, competenţe)
În cea de a doua fază (pregatirea proiectului) se pot nominaliza următoarele riscuri:
- numeroase slăbiciuni şi ezitări constatate în prima versiune de proiect; acestea sunt agravate de o documentaţie tehnică incompletă şi mai puţin competentă.
- subestimarea complexităţii metodelor şi a procedeelor de concepţie (programe, microcontrolere de automatizare) şi deci acordarea unui timp prea scurt pentru învăţarea şi stăpânirea tehnicilor de lucru.
- dificultăţi în definirea şi planificarea etapelor prevăzute în program.
- greşită apreciere asupra disponibilităţii şi performanţelor resurselor utilizate; în general există tendinţa de supraestimare a performanţelor şi de subdimensionare a costurilor şi de a fi prea optimişti cu privire la termene.
- dacă luăm în considerare şi subcontractarea anumitor faze către firme specializate dimensionarea performanţelor resurselor reprezintă o acţiune deosebit de laborioasă şi riscantă.
Managementul comunicării şi al informaţiei
-PM trebuie să identifice şi să folosească stilul de conducere cel mai potrivit pentru
menţinerea motivată a echipei.
-În calitate de lidertrebuie să comande cu autoritate şi sa-şi asume responsabilitatea pentru coordonarea proiectului.
-În calitate de manager trebuie să urmăreascăşi să controleze proiectul până la terminare.
Există multe materiale cu sfaturi despre ce trebuie să facă o persoană pentru a
deveni un bun lider, cele mai simple dintre acestea fiind următoarele:
-să aibă răbdare să asculte oamenii;
-să pună multe întrebări;
-să observe ceea ce se întâmplă şi să ia notiţe, chiar să ţină un jurnal al proiectului;
-să fie disponibil când oamenii au nevoie de el;
-să ia decizii când este necesar;
-să delege sarcinile care trebuie delegate.
Există trei tipuri de comunicare absolut necesare într-un proiect condus/coordonat/controlat în mod eficient:
-comunicarea verticală în sus şi în jos, bazată pe relaţii ierarhice;
-comunicarea orizontală/laterală dintre angajaţii de pe acelaşi nivel ierarhic;
-comunicarea diagonală/mixtă, care include totodată şi comunicarea cu terţe părţi, cum ar fi contractorii, furnizorii sau consultanţii.
Managementul proiectelor implică:
-planificarea,
-organizarea,
-conducerea,
-coordonarea şi controlul activităţilor şi resurselor necesare pentru îndeplinirea unui obiectiv definit, de obicei în limitele unui anumit timp şi buget.
Aceste lucruri se efectuează cu ajutorul unor tehnici de management şi al unei echipe de management, conduse de un manager de proiect (Project Manager, PM) alorganizaţiei/organismului care pune în aplicare proiectul. PM este persoana care îşi asumă responsabilitatea globală pentru coordonarea unui proiect, indiferent de
mărimea acestuia, astfel încât să se obţină rezultatele aşteptate în limitele unui anumit buget şi timp.
Principalele atribuţiiale unui manager sunt următoarele:
-să planifice;-să organizeze;-să coordoneze;-să controleze;-să conducă.
Obiectivele , scopurile, competenţele, misiunea şi vocaţia formează ansamblul de finalităţi pe care întreprinderea, prin demersurile iniţiale şi activităţile desfăşurate ulterior caută să le materializeze coerent şi unitar.
Competenţa (ştiinţa, meseria) defineşte ceea ce ştie şi poate să facă întreprinderea în plan tehnic, tehnologic, comercial, financiar, organizatoric, etc
Obiectivul se defineşte complet prin patru componente obligatorii:
-atributul, conţinutul obiectivului: rentabilitate, preţ, cheltuieli, calitate, fiabilitate etc.;
- scară de măsură: obiectivul trebuie să fie raportat unui palier de valori cunoscut şi utilizat de conducător: rată (de acumulare), nivel (calitativ), scară (de duritate), grad (de absenteism) etc.;
- normă: valoarea exactă care trebuie obţinută pe scara definită anterior;
- un orizont de timp: obiectivul trebuie realizat într-o perioadă de timp care trebuie determinată şi datată. Modificând orizontul de timp obţinem un alt obiectiv care impune, la rândul său, o altă strategie.
Un proiect constă într-o înşiruire de activităţi cu un început şi sfârşit stabilite, activitati ce sunt limitate de timp, resurse şi buget, în scopul obţinerii unui obiectiv definit.
Deci proiectul nu poate fi:
-un studiu sau o cercetare; proiectul trebuie să fie materializat;
-previziune; proiectul reprezintă mai mult decât o extrapolare prin previziune;
-operaţie productivă repetitivă.
Etapele unui proiect:
- Iniţierea proiectului: justificarea economică, stabilirea obiectivelor, oportunitatea proiectului.
- Planificarea proiectelor: organigrama proiectului, structura echipei de proiect, planul de proiect, structura activităţilor (WBS), alocarea resurselor (efort/durată, cost, dependinţe)
- Monitorizarea proiectului: cereri de schimbare cu justificare şi aprobare, controlul riscului, rapoarte (de progres, de excepţii).
- Evaluarea proiectului: calitatea proiectelor, raport de sfârşit de proiect.
Cele cinci faze/procese de bază ale unui proiect sunt următoarele:iniţierea; planificarea/proiectarea/organizarea; execuţia/construcţia;
controlul/revizuirea; terminarea/punerea în funcţiune.
FAZA I – INIŢIEREA
-Iniţierea unui proiect este cea mai dificilă fază.
-Ea necesită o gândire profundă şi implică decizii grele.
-Una din alegerile dificile este decizia privind care proiect să fie elaborat primul.
-După aceasta se pot defini obiectivele specifice ale proiectului şi identificatoate riscurileşi constrîngerile care pot cauza probleme proiectului, odată ce a fost început.
-Apoi trebuie aleşi (sau cunoscuţi) membrii echipei-nucleua proiectului, care vor ajuta la planificarea lui.
Obiectivele proiectului trebuie să furnizeze criterii necesare pentru evaluarea succesului în realizarea proiectului.
Aceste criterii includ măsuri ale timpului, costului şi resurselor.
Obiectivele reprezintă misiunea şi scopul iniţierii proiectului.
Riscul este determinat de totalitatea cauzelor care conduc la întârzieri sau nerealizări în cadrul proiectelor, cauze care pot fi cuantificare anticipat, dar nu întotdeauna cunoscute.
Necesitatea/constrângerea (spre deosebire de risc) este cunoscută anticipat, reprezentând o limitare în dezvoltarea/desfăşurarea proiectului.
FAZA II – PLANIFICAREA / PROIECTAREA / ORGANIZAREA
În această fază trebuie stabilite activităţile/sarcinile necesare pentru realizarea proiectului. Această împărţire a proiectului în activităţi/sarcini este necesară din următoarele motive:
-Proiectul apare ca o înşiruire logică de lucrări secvenţiale care ajută la determinarea graficului optim de timp.
-Activităţile sunt o modalitate de a diviza proiectul în segmente uşor de manevrat.
-Munca desfăşurată în cadrul unei activităţi trebuie să aibă loc într-un cadru de timp fie paralel, fie secvenţial, făra lăsa loc la pauzeîn care s-ar putea desfăşura alte activităţi.
-Planul de lucru este documentul care organizează şi face rezumatul activităţilor necesare pentru îndeplinirea proiectului.
-Orice plan de lucru începe cu un sumar al activităţilor şi “pietrelor de hotar”.
-Modul standard de organizarea sarcinilorse numeşte Structura Împărţirii Proiectului pe Subproiecte şi Activităţi (SIPSA).
-SIPSA este un fel de hartă a proiectului, care poate fi folosită pentru a încredinţa responsabilităţi asupra activităţilor, pentru a construi bugetul, necesarul de personal şi graficul de timp.
Pentru un proiect de orice dimensiune,împărţirea muncii/lucrărilor se face în următoarea succesiune:
-proiectul general;
-subproiectele sau “pietrele de hotar”;
-activităţile majore;
-activităţile mai puţin importante;
-elementele activităţilor.
-Diagrama de tip reţea/graf reprezintă o metodă încercată (şi reuşită) de a organiza şi aşeza secvenţial activităţile unui proiect.
-Arată secvenţa şi relaţiile de precedenţă dintre activităţi,
-Identifică relaţiile dintre “pietrele de hotar”care pot fi folosite pentru urmărirea progresului şi îndeplinirii proiectului.
-Aceste diagrame poartă numele de diagrame PERT, după numele metodei folosite.
FAZA III – EXECUTIA/CONSTRUCTIA
De obicei, înainte de demararea oricărei activităţi are loc o şedinţă de deschidere a proiectului cu ehipele de lucru şi angajaţii. În această şedinţă de deschidere PM trebuie să aibă grijă ca:
-să comunice obiectivele proiectului către toţi membrii echipei şi să fie sigur că fiecare dintre aceştia şi-a înţeles foarte clar sarcinile şi responsabilitatea în cadrul proiecului;
-să insufle oamenilor entuziasm pentru ceea ce trebuie să facă;
-să stabileascăfazele şi termenele critice de predare ale proeictului;
-să revadăgraficul de timp şi planul de lucru cu membrii echipelor în cauză;
-să expliceprocedurile administrative incluzând rapoartele, şedinţele şi comunicările care vor fi folosite pentru asigurarea relaţiilor dintre membrii echipelor de lucru şi echipa de conducere a proiectului;
-să dea startul pentru demararea activităţilor proiectului.
FAZA IV – CONTROLUL/REVIZUIREA
Pentru a urmări desfăşurarea proiectului următoarele lucruri trebuie supravegheate la orice proiect, indiferent de complexitatea lui:
-stadiul lucrării comparat cu cel planificat;
-volumul lucrărilor terminate;
-calitatea lucrărilor efectuate;
-costurile şi cheltuielile, comparativ cu cele planificate;
-atitudinea oamenilor care lucrează la proiect şi a celor implicaţi în acesta (inclusiv clienţii şi conducerea);
-coeziunea şi cooperarea membrilor echipei.
Sursele cele mai obişnuite ale conflictelor sunt:
- incompatibilitate privind scopurile proiectului (neînţelegerea lor de către angajaţi sau
diferenţe între scopurile proiectului percepute de către manageri şi cele percepute de către
angajaţi);
-lipsa specificării detaliilor privind desfăşurarea activităţilor;
-graficele de timp;
-angajarea personalului şi alocarea resurselor;
-incertitudini de natură tehnică;
-incertitudiniprivind rolul şi atribuţiile fiecăruia;
-costurileşi bugetul;
-problemede personalitate.
FAZA V – TERMINAREA / PUNEREA ÎN FUNCŢIUNE
În cadrul acestei etape atribuţiile PM sunt următoarele:
-Să aibă o întâlnire cu deţinătorii de interese pentru a obţine aprobarea lor finală asupra proiectului.
Să încheie toate angajamentele contratuale cu furnizorii, experţii/ consultanţii şi clienţii.
- Să transfere responsabilităţile către alte persoane/instituţii/organisme, dacă este nevoie
- Să reangajeze personalul către alte priorităţi sau proiecte.
-Să elibereze resursele (materialele şi echipamentele) astfel încât să poată fi disponibile pentru alte lucrări/proiecte.
-Să întocmească un raport financiar final al proiectului.
- Acesta include costurile totale, plata facturilor şi închiderea bilanţurilor contabile.
-Să documenteze rezultatele proiectului şi să facă recomandări pentru viitor, astfel încât proiectul să poată fi folosit ca o bază de date pentru câştigarea experienţei.
-Să convoace o şedinţă finală în care să mulţumească participanţilor şi să dea o petrecere/recepţie pentru sărbătorireaîncheierii/punerii în funcţiune a obiectivelor proiectului.
Componentele proiectului: organizaţia de proiect, planurile, mijloacele de control, etapele, managementul riscului, controlul schimbării, managementul configuraţiei, calitatea.
COMPONENTELE PROIECTULUI
Managementul riscului
Se defineşte riscul ca posibilitatea de apariţie a unui eveniment ce prejudiciază realizarea obiectivelor tehnice, de cost sau de termene de realizare a proiectului. Sunt patru categorii de risc care trebuie luate în considerare înainte de lansarea proiectului:
- riscul de concurenţă (bariere de intrare, concurenţa, etc.)
- riscul de piaţă (conjunctura comercială, obiceiuri)
- riscuri comerciale (fabricaţia produsului, la termen, raportul cost / calitate)
- riscuri tehnologice (norme, competenţe)
În cea de a doua fază (pregatirea proiectului) se pot nominaliza următoarele riscuri:
- numeroase slăbiciuni şi ezitări constatate în prima versiune de proiect; acestea sunt agravate de o documentaţie tehnică incompletă şi mai puţin competentă.
- subestimarea complexităţii metodelor şi a procedeelor de concepţie (programe, microcontrolere de automatizare) şi deci acordarea unui timp prea scurt pentru învăţarea şi stăpânirea tehnicilor de lucru.
- dificultăţi în definirea şi planificarea etapelor prevăzute în program.
- greşită apreciere asupra disponibilităţii şi performanţelor resurselor utilizate; în general există tendinţa de supraestimare a performanţelor şi de subdimensionare a costurilor şi de a fi prea optimişti cu privire la termene.
- dacă luăm în considerare şi subcontractarea anumitor faze către firme specializate dimensionarea performanţelor resurselor reprezintă o acţiune deosebit de laborioasă şi riscantă.
Managementul comunicării şi al informaţiei
-PM trebuie să identifice şi să folosească stilul de conducere cel mai potrivit pentru
menţinerea motivată a echipei.
-În calitate de lidertrebuie să comande cu autoritate şi sa-şi asume responsabilitatea pentru coordonarea proiectului.
-În calitate de manager trebuie să urmăreascăşi să controleze proiectul până la terminare.
Există multe materiale cu sfaturi despre ce trebuie să facă o persoană pentru a
deveni un bun lider, cele mai simple dintre acestea fiind următoarele:
-să aibă răbdare să asculte oamenii;
-să pună multe întrebări;
-să observe ceea ce se întâmplă şi să ia notiţe, chiar să ţină un jurnal al proiectului;
-să fie disponibil când oamenii au nevoie de el;
-să ia decizii când este necesar;
-să delege sarcinile care trebuie delegate.
Există trei tipuri de comunicare absolut necesare într-un proiect condus/coordonat/controlat în mod eficient:
-comunicarea verticală în sus şi în jos, bazată pe relaţii ierarhice;
-comunicarea orizontală/laterală dintre angajaţii de pe acelaşi nivel ierarhic;
-comunicarea diagonală/mixtă, care include totodată şi comunicarea cu terţe părţi, cum ar fi contractorii, furnizorii sau consultanţii.
MANAGERUL DE PROIECT
Managerii de proiect trebuie să organizeze, să planifice, să coordoneze activităţi din cadrul proiectului într-un mod diferit de activităţile de zi cu zi ale managerului unei firme.
Conducerea unui proiect solicită din partea managerului de proiect un set divers şi unic de calităţi şi competenţe.
Calităţi:
Managerii de proiect trebuie să organizeze, să planifice, să coordoneze activităţi din cadrul proiectului într-un mod diferit de activităţile de zi cu zi ale managerului unei firme.
Conducerea unui proiect solicită din partea managerului de proiect un set divers şi unic de calităţi şi competenţe.
Calităţi:
·
să fie familiarizat cu metodele şi tehnicile managementului
proiectelor
·
să utilizeze fondurile
destinate proiectului într-o manieră în care maximizează beneficiile
proiectului
·
să stimuleze relaţiile de cooperare între membrii
echipei
·
să identifice riscurile şi să acţioneze într-o manieră
ce limitează efectele acestora asupra proiectului.
Managerii de
proiect exercită o influenţă puternică asupra orientării şi succesului
proiectului. Pentru a avea succes, managerii de proiect trebuie să dispună de
câteva competenţe:
·
a conduce o echipă de persoane
cu capacităţi deosebite
·
a comunica cu toate persoanele
implicate în realizarea proiectului
·
a motiva echipa de proiect, furnizorii şi
subcontractanţii
In timpul
executiei planului de activitati, managerul de proiect trebuie :
·
sa organizeze intalnirile cu partenerii pe intreaga
perioada de desfasurare a proiectului (intalnirea de inceput, intalniri in
timpul derularii proiectului, intalnirea de final) si sa semneze procesele –
verbale unde s-a consemnat tot ce s-a discutat si decis in cursul acestor intalniri;
·
sa verifice indeplinirea
obligatiilor legale nationale si europene, atunci cand trebuie sa se
achizitioneze bunuri sau servicii de la companii sau consultanti externi (de
exemplu: necesitatea organizarii licitatiilor pentru achizitionarea
echipamentelor sau a pieselor, daca valoarea acestora depaseste o anumita
limita);
·
sa verifice derularea tuturor
activitatilor planificate conform programului initial;
·
sa gaseasca solutiile
potrivite pentru rezolvarea problemelor ivite in timpul derularii proiectului.
ECHIPA DE PROIECT
Dex – termenul de echipă de proiect reprezintă un grup de oameni aflaţi sub conducerea unui şef care îndeplineşte în acelaşi timp o muncă sau o acţiune comună.
Grupul reprezintă un ansamblu de persoane reunite pe baza unei unităţi de interese, concepţii, afinităţi.
Conceptul de echipă nu coincide cu cel de grup.
Într-un grup o persoană acţionează în mod individual urmărindu-şi propriile interese care pot coincide cu cele ale altor persoane. Membrii echipei acţionează în mod colectiv şi unitar urmărind obţinerea unor rezultate aşteptate de toţi membrii.
Conducerea echipei este mai puţin formală. Şedinţele echipei iau forma unor dezbateri libere, deschise, concentrate pe soluţionarea problemelor. Echipele sunt des utilizate în cadrul proiectelor deoarece echipa reprezintă unul din cele mai flexibile şi eficiente mijloace de a conferi angajaţilor libertate de acţiune şi de a-i responsabiliza.
Mărimea echipei de proiect – influenţează în mod direct managementul acesteia. Dacă numărul membrilor echipei este prea mare, pot apărea probleme de comunicare şi coordonare, dificultăţi în adoptarea deciziilor şi soluţionarea problemelor. Dacă numărul membrilor echipei este prea mic pot apărea probleme legate de lipsa de experienţă, lipsa de competenţă sau criză de timp. Se pune întrebarea: care este mărimea cea mai potrivită a unei echipe de proiect? Numărul optim depinde de:
Dex – termenul de echipă de proiect reprezintă un grup de oameni aflaţi sub conducerea unui şef care îndeplineşte în acelaşi timp o muncă sau o acţiune comună.
Grupul reprezintă un ansamblu de persoane reunite pe baza unei unităţi de interese, concepţii, afinităţi.
Conceptul de echipă nu coincide cu cel de grup.
Într-un grup o persoană acţionează în mod individual urmărindu-şi propriile interese care pot coincide cu cele ale altor persoane. Membrii echipei acţionează în mod colectiv şi unitar urmărind obţinerea unor rezultate aşteptate de toţi membrii.
Conducerea echipei este mai puţin formală. Şedinţele echipei iau forma unor dezbateri libere, deschise, concentrate pe soluţionarea problemelor. Echipele sunt des utilizate în cadrul proiectelor deoarece echipa reprezintă unul din cele mai flexibile şi eficiente mijloace de a conferi angajaţilor libertate de acţiune şi de a-i responsabiliza.
Mărimea echipei de proiect – influenţează în mod direct managementul acesteia. Dacă numărul membrilor echipei este prea mare, pot apărea probleme de comunicare şi coordonare, dificultăţi în adoptarea deciziilor şi soluţionarea problemelor. Dacă numărul membrilor echipei este prea mic pot apărea probleme legate de lipsa de experienţă, lipsa de competenţă sau criză de timp. Se pune întrebarea: care este mărimea cea mai potrivită a unei echipe de proiect? Numărul optim depinde de:
·
dificultatea activităţilor de proiect;
·
disponibilitatea persoanelor potrivite;
·
tipul proiectului.
Experienţa
practică a demonstrat că dacă echipa de proiect este mai mare de 25 de
persoane, atunci nu mai putem vorbi de o echipă, ci de o mulţime. Dacă numărul
membrilor echipei este mai mic de 3 persoane atunci problemele care apar sunt
legate de insuficienţa forţei de muncă. Marea
majoritate a specialiştilor recomandă ca numărul membrilor echipei să nu
depăşească 10 persoane. Acesta nu este un număr
universal valabil pentru orice proiect. În cazul proiectelor în care implicarea
şi participarea activă a angajaţilor este foarte importantă, numărul
membrilor echipei trebuie limitat la 5-7 persoane. Dacă dorim să
exploatăm la maxim eforturile şi creativitatea membrilor, atunci echipa nu
trebuie să depăşească 6-8 persoane.
Numărul persoanelor incluse în echipă nu reprezintă singurul factor important în organizarea echipei. Este importantă şi componenţa acesteia. Alegerea membrilor nepotriviţi poate genera conflicte. Managerii nu au libertatea de a alege membrii echipei de proiect. Ei pot moşteni echipa de la managerul unui proiect anterior sau pot primi componenţa acesteia de la managerul general. Există situaţii când membrii echipei sunt rude cu managerul de proiect sau sunt persoane ce s-au oferit voluntar.
Managerul de proiect trebuie să găsească cele mai potrivite căi de a asigura colaborarea între membrii echipei. Dacă managerul de proiect a preluat echipa de la alt manager, el se poate confrunta cu resentimente din partea echipei. Este important ca noul manager să identifice aceste resentimente din timp şi să convingă membrii echipei că au nevoie de el aşa cum el are nevoie de ei. Din nefericire, în practică, firmele nu acordă atenţia necesară formării echipei. Membrii echipei de proiect sunt selectaţi pe criterii funcţionale.
Pentru formarea unei echipe de succes, managerii trebuie să alcătuiască câteva criterii de includere în echipă:
Numărul persoanelor incluse în echipă nu reprezintă singurul factor important în organizarea echipei. Este importantă şi componenţa acesteia. Alegerea membrilor nepotriviţi poate genera conflicte. Managerii nu au libertatea de a alege membrii echipei de proiect. Ei pot moşteni echipa de la managerul unui proiect anterior sau pot primi componenţa acesteia de la managerul general. Există situaţii când membrii echipei sunt rude cu managerul de proiect sau sunt persoane ce s-au oferit voluntar.
Managerul de proiect trebuie să găsească cele mai potrivite căi de a asigura colaborarea între membrii echipei. Dacă managerul de proiect a preluat echipa de la alt manager, el se poate confrunta cu resentimente din partea echipei. Este important ca noul manager să identifice aceste resentimente din timp şi să convingă membrii echipei că au nevoie de el aşa cum el are nevoie de ei. Din nefericire, în practică, firmele nu acordă atenţia necesară formării echipei. Membrii echipei de proiect sunt selectaţi pe criterii funcţionale.
Pentru formarea unei echipe de succes, managerii trebuie să alcătuiască câteva criterii de includere în echipă:
·
persoanele atrase în echipă
trebuie să ţină deţină calităţi funcţionale necesare ;
·
persoanele atrase în echipă
trebuie să demonstreze capacitatea lor de a coopera cu ceilalţi în adoptarea
deciziilor şi soluţionarea problemelor;
·
să aiba capacitatea de a se
integra rapid în echipă.
Managementul conţinutului de proiect
Principalele procese ale managementului conţinutului proiectului sunt:
- Iniţierea proiectului
- Planificarea conţinutului proiectului
- Definirea conţinutului proiectului
- Verificarea conţinutului proiectului
- Controlul modificării conţinutului
Principalele procese ale managementului conţinutului proiectului sunt:
- Iniţierea proiectului
- Planificarea conţinutului proiectului
- Definirea conţinutului proiectului
- Verificarea conţinutului proiectului
- Controlul modificării conţinutului
1.
Iniţierea proiectului – se realizează cu scopul de a angaja organizaţia să înceapă proiectul sau
o fază următoare proiectului.
Date de intrare
Descrierea produsului este prezentată în documentaţia tehnică pentru care proiectul a fost conceput.
Planificarea strategică a organizaţiei trebuie să fie gândită ca un factor de decizie în selecţia diverselor proiecte. Orice proiect trebuie să fie coerent, să concorde cu obiectivele strategice ale organizaţiei care se angajează să îl execute. Pentru aceasta se întocmeşte un plan strategic de dezvoltare la nivelul organizaţiei.
Criteriile de selecţie a proiectului sunt definite, în mod specific, în termenii rezultatului proiectului şi pot acoperi întreaga sferă de interese manageriale posibile, cum sunt: analiza şi evaluarea costurilor, a profitului financiar, a cotei de piaţă, claritatea prezentării şi relevanţa obiectivelor proiectului, impactul economic, social şi asupra mediului, notorietatea membrilor echipei, condiţii de parteneriat.
Date istorice cuprind totalitatea informaţiilor cu privire atât la rezultatele deciziilor precedente de selecţie a proiectelor, cât şi la performanţele obţinute în alte proiecte derulate anterior.
Instrumente şi metode de demarare a proiectului
Metode de selecţie a proiectelor: - Metode de evaluare a profitului , - Metode optimizare a constrângerilor . Toate aceste metode se numesc metode decizionale.
Părerea experţilor va fi solicitată pentru a evalua intrările în procesul de iniţiere a proiectului. O astfel de expertiză poate fi asigurată de către o persoană sau grup de persoane ce deţin cunoştinţe de specialitate în domeniu.
Date de ieşire
Statutul proiectului este un document oficial ce autorizează existenţa proiectului reglementând structura şi modul de lucru în cadrul acestuia. Statutul proiectului trebuie să fie emis de către conducătorul unităţii sau un director din afara proiectului şi să fie elaborat la un nivel apropiat de cerinţele temei. În acest fel, statutul asigură managerului de proiect autoritate sufucientă pentru a folosi resursele organizaţiei în activităţile desfăşurate în cadrul proiectului. Statutul trebuie să includă fie în mod direct, fie în mod indirect, referiri la următoarele documente:
- Necesitatea pentru care proiectul a fost gândit;
- Descrierea produsului obţinut în cadrul proiectului.
Când un proiect este elaborat pe bază de contract, contractul semnat de ambele părţi implicate şi anexele la contract vor servi, în general, ca statut al proiectului.
Desemnarea managerului de proiect este o activitate prioritară demarării planului de execuţie a proiectului şi, de preferat, cu mult înainte de întocmirea planului de realizare a proiectului.
Constrângerile sunt factori care vor limita opţiunile echipei de lucru în proiect. Atuni când un proiect funcţionează pe bază de contract, prevederile contractuale sunt considerate
Ipotezele reprezintă un ansamblu de elemente care sunt presupuse ca fiind adevărate, reale, sau asiguratorii în proiect.
Planificarea conţinutului de proiect
Se redactează un document scris privind conţinutul şi scopul proiectului, se elaborează scheme, care vor servi drept referinţă şi punct de plecare pentru viitoarele decizii ce se vor lua în cadrul proiectului.
Descrierea produsului este prezentată în documentaţia tehnică pentru care proiectul a fost conceput.
Planificarea strategică a organizaţiei trebuie să fie gândită ca un factor de decizie în selecţia diverselor proiecte. Orice proiect trebuie să fie coerent, să concorde cu obiectivele strategice ale organizaţiei care se angajează să îl execute. Pentru aceasta se întocmeşte un plan strategic de dezvoltare la nivelul organizaţiei.
Criteriile de selecţie a proiectului sunt definite, în mod specific, în termenii rezultatului proiectului şi pot acoperi întreaga sferă de interese manageriale posibile, cum sunt: analiza şi evaluarea costurilor, a profitului financiar, a cotei de piaţă, claritatea prezentării şi relevanţa obiectivelor proiectului, impactul economic, social şi asupra mediului, notorietatea membrilor echipei, condiţii de parteneriat.
Date istorice cuprind totalitatea informaţiilor cu privire atât la rezultatele deciziilor precedente de selecţie a proiectelor, cât şi la performanţele obţinute în alte proiecte derulate anterior.
Instrumente şi metode de demarare a proiectului
Metode de selecţie a proiectelor: - Metode de evaluare a profitului , - Metode optimizare a constrângerilor . Toate aceste metode se numesc metode decizionale.
Părerea experţilor va fi solicitată pentru a evalua intrările în procesul de iniţiere a proiectului. O astfel de expertiză poate fi asigurată de către o persoană sau grup de persoane ce deţin cunoştinţe de specialitate în domeniu.
Date de ieşire
Statutul proiectului este un document oficial ce autorizează existenţa proiectului reglementând structura şi modul de lucru în cadrul acestuia. Statutul proiectului trebuie să fie emis de către conducătorul unităţii sau un director din afara proiectului şi să fie elaborat la un nivel apropiat de cerinţele temei. În acest fel, statutul asigură managerului de proiect autoritate sufucientă pentru a folosi resursele organizaţiei în activităţile desfăşurate în cadrul proiectului. Statutul trebuie să includă fie în mod direct, fie în mod indirect, referiri la următoarele documente:
- Necesitatea pentru care proiectul a fost gândit;
- Descrierea produsului obţinut în cadrul proiectului.
Când un proiect este elaborat pe bază de contract, contractul semnat de ambele părţi implicate şi anexele la contract vor servi, în general, ca statut al proiectului.
Desemnarea managerului de proiect este o activitate prioritară demarării planului de execuţie a proiectului şi, de preferat, cu mult înainte de întocmirea planului de realizare a proiectului.
Constrângerile sunt factori care vor limita opţiunile echipei de lucru în proiect. Atuni când un proiect funcţionează pe bază de contract, prevederile contractuale sunt considerate
Ipotezele reprezintă un ansamblu de elemente care sunt presupuse ca fiind adevărate, reale, sau asiguratorii în proiect.
Planificarea conţinutului de proiect
Se redactează un document scris privind conţinutul şi scopul proiectului, se elaborează scheme, care vor servi drept referinţă şi punct de plecare pentru viitoarele decizii ce se vor lua în cadrul proiectului.
Instrumente şi metode de planificare a conţinutului proiectului
Analiza lucrării trebuie realizată de către membrii echipei în cadrul proiectului. Analiza implică dezvoltarea dezvoltarea unei cunoaşteri şi concepţii cât mai bune a produsului ce urmează a se realiza în cadrul proiectului.
Analiza cost / beneficiu implică estimarea cheltuielilor (costurilor) directe şi indirecte şi a beneficiilor (încasări) pentru diferite variante posibile de elaborare a proiectului.
Identificarea alternativelor (variantelor) rezultă în urma unor şedinţe de analiză folosind diverse tehnici prin care să poată fi generate diferite abordări ale proiectului. Există o multitudine de tehnici manageriale folosite în aceste cazuri. Dintre cele mai des întâlnire se pot enumera gândirea colectivă şi colaterală.
Date de ieşire din procesul de planificare a conţinutului
Definirea conţinutului furnizează o bază de referinţă scrisă pentru luarea deciziilor viitoare şi pentru confirmarea sau înţelegerea conţinutului proiectului între părţile implicate. Enunţarea conţinutului trebuie să cuprindă referiri la umrătoarele aspecte :
·
Justificarea proiectului prin
care se argumentează satisfacerea cerinţelor pentru care proiectul a fost
elaborat.
·
Produsul ce va rezulta din
proiect va fi caracterizat de o descriere concisă a lui (manualul de prezentare
sau cartea tehnică a produsului).
·
Obiectivele proiectului se
obţin dintr-o însumare a criteriilor cantitative ce trebuie îndeplinite pentru
a considera proiectul un succes.
Detaliile ajutătoare completează conţinutul proiectului. Enunţul conţinutului trebuie completat
cu toate detaliile, documentele şi structurile, pentru a facilita utilizarea
lor în alte prcese ale managementului de proiect.
Planul de gestionare a conţinutului descrie printr-un document, felul în care conţinutul proiectului va fi gestionat şi felul în care modificările vor fi identificate, clasificate şi integrate în cadrul proiectului. Planul de gestionare a conţinutului poate avea caracter oficial sau neoficial, poate fi amănunţit sau doar schiţat, în funcţie de amploarea proiectului.
Definirea conţinutului proiectului
Implică descompunerea proiectului în elemente de dimensiuni mai mici, mult mai uşor de gestionat.
Date de intrare pentru definire conţinutului
Datele de ieşire din procesul de planificare trebuie să fie luate în considerare în special pentru impactul acestora asupra definirii conţinutului.
Datele istorice prin informaţiile referitoare la proiectele anterioare, contribuie în mare măsură la definirea cât mai completă a conţinutului. Informaţiile cu privire la eventualele erori făcute sau lipsuri ale proiectelor anterioare vor constitui un ajutor substanţial la definirea conţinutului noului proiect.
Instrumente şi metode folosite pentru definirea conţinutului
Modele de structuri descompuse ale proiectelor pot proveni din proiecte anterioare. Descompunerea include parcurgerea următoarelor 4 etape principale:
- Identificarea elementelor principale ale proiectului
- Decizia de detaliere a estimărilor şi a termenelor fiecărei etape la nivelul dorit
- Identificarea elementelor constitutive ale livrabilelor
Verificarea corectitudinii descompunerii urmăreşte :
- Dacă elementele descompuse la nivelul inferior sunt necesare şi suficiente pentru a reconstitui ansamblul;
- Definirea clară şi completă a elementelor constitutive , descompuse, la nivelul proiectului;
Date de ieşire din definirea conţinutului
Descompunerea contractuală (DC) este utilizată pentru a defini nivelul de urmat şi a se face înţeles că vânzătorul este cle care furnizează cumpărătorului. Este utilizată de vânzător pentru a-şi gestiona proiectul.
Verificarea conţinutului proiectului
Este un proces prin care părţile implicate (clienţi, cumpărători, sponsori) îşi dau acceptul oficial cu privire la activităţile şi procesele finalizate, precum şi pentru cele viitoarepropuse în proiect pentru a finaliza cu succues toate etapele.
Planul de gestionare a conţinutului descrie printr-un document, felul în care conţinutul proiectului va fi gestionat şi felul în care modificările vor fi identificate, clasificate şi integrate în cadrul proiectului. Planul de gestionare a conţinutului poate avea caracter oficial sau neoficial, poate fi amănunţit sau doar schiţat, în funcţie de amploarea proiectului.
Definirea conţinutului proiectului
Implică descompunerea proiectului în elemente de dimensiuni mai mici, mult mai uşor de gestionat.
Date de intrare pentru definire conţinutului
Datele de ieşire din procesul de planificare trebuie să fie luate în considerare în special pentru impactul acestora asupra definirii conţinutului.
Datele istorice prin informaţiile referitoare la proiectele anterioare, contribuie în mare măsură la definirea cât mai completă a conţinutului. Informaţiile cu privire la eventualele erori făcute sau lipsuri ale proiectelor anterioare vor constitui un ajutor substanţial la definirea conţinutului noului proiect.
Instrumente şi metode folosite pentru definirea conţinutului
Modele de structuri descompuse ale proiectelor pot proveni din proiecte anterioare. Descompunerea include parcurgerea următoarelor 4 etape principale:
- Identificarea elementelor principale ale proiectului
- Decizia de detaliere a estimărilor şi a termenelor fiecărei etape la nivelul dorit
- Identificarea elementelor constitutive ale livrabilelor
Verificarea corectitudinii descompunerii urmăreşte :
- Dacă elementele descompuse la nivelul inferior sunt necesare şi suficiente pentru a reconstitui ansamblul;
- Definirea clară şi completă a elementelor constitutive , descompuse, la nivelul proiectului;
Date de ieşire din definirea conţinutului
Descompunerea contractuală (DC) este utilizată pentru a defini nivelul de urmat şi a se face înţeles că vânzătorul este cle care furnizează cumpărătorului. Este utilizată de vânzător pentru a-şi gestiona proiectul.
Verificarea conţinutului proiectului
Este un proces prin care părţile implicate (clienţi, cumpărători, sponsori) îşi dau acceptul oficial cu privire la activităţile şi procesele finalizate, precum şi pentru cele viitoarepropuse în proiect pentru a finaliza cu succues toate etapele.
Activităţile realizate se regăsesc în datele de ieşre ale aplicării planului proiectului.
Documentaţia privind rezultatele obţinute se întocmeşte pentru prezentarea produselor la care se referă proiectul. Materialele conţinute în documentaţie – planuri, specificaţii, studii tehnico-ştiinţifice, schiţe, scheme tehnice, desene, buletine de analiză – pot să difere în funcţie de domeniul şi sfera de aplicabilitate.
Instrumente şi metode pentru verificarea conţinutului
Inspecţia include activităţi cum sunt : măsurarea, examinarea sau testarea prin încercări pentru a determina dacă rezultatele sunt conforme cu cerinţele
Monitorizarea proiectului
Reprezintă activităţile impuse pentru a vă asigura că proiectul se derulează în concordanţă cu planul şi produce rezultatele dorite.
Paşi de bază în monitorizarea proiectului:
1. Colectarea datelor (fapte, observare şi măsurare) şi documentarea lor;
2. Analiză şi interpretare;
3. Emiterea de recomandări (judecăţi) şi întreprinderea de acţiuni corective.
Tipuri de monitorizare
Monitorizarea activităţilor compară timpul planificat pentru îndeplinirea unei activităţi individuale cu timpul utilizat în realitate.
Monitorizarea rezultatelor se bazează pe indicatorii de rezultate care reprezintă situaţia dorită la un anumit moment specific sau la finalul perioadei planificate de proiect.
Reprezintă activităţile impuse pentru a vă asigura că proiectul se derulează în concordanţă cu planul şi produce rezultatele dorite.
Paşi de bază în monitorizarea proiectului:
1. Colectarea datelor (fapte, observare şi măsurare) şi documentarea lor;
2. Analiză şi interpretare;
3. Emiterea de recomandări (judecăţi) şi întreprinderea de acţiuni corective.
Tipuri de monitorizare
Monitorizarea activităţilor compară timpul planificat pentru îndeplinirea unei activităţi individuale cu timpul utilizat în realitate.
Monitorizarea rezultatelor se bazează pe indicatorii de rezultate care reprezintă situaţia dorită la un anumit moment specific sau la finalul perioadei planificate de proiect.
Evaluarea
proiectului
Evaluarea măsoară gradul în care au fost atinse obiectivele, apariţia rezultatelor preconizate şi modul de utilizare a resurselor.
Evaluarea proiectului
Se realizează trei mari activităţi: elaborarea rapoartelor financiare şi narative finale, asigurarea continuităţii proiectului, evaluarea proiectului
Evaluarea/sfârşitul proiectului
Evaluarea măsoară gradul în care au fost atinse obiectivele, apariţia rezultatelor preconizate şi modul de utilizare a resurselor.
Evaluarea proiectului
Se realizează trei mari activităţi: elaborarea rapoartelor financiare şi narative finale, asigurarea continuităţii proiectului, evaluarea proiectului
Evaluarea/sfârşitul proiectului
Se
realizează evaluarea proiectului, care reprezintă emiterea de judecăţi asupra
următoarelor aspecte:
-dacă s-au atins obiectivele urmărite prin proiect,
-dacă resursele (umane, financiare şi de timp) au fost bine folosite,
-dacă calitatea activităţilor a fost corespunzătoare,
Pentru a avea o evaluare eficientă este nevoie de îndeplinirea a trei cerinţe esenţiale:
-obiectivele proiectului să fie clar definite de la început,
-monitorizarea trebuie să se efectueze pe parcursul întregului proiect, iar informaţiile trebuie culese şi prelucrate cu grijă,
-rezultatele evaluării trebuie să producă schimbări la nivelul abordării organizaţionale,
Evaluarea poate fi făcută atât de persoane care aparţin organizaţiei ce implementează proiectul sau poate fi realizată şi de către externi. Este bine ca detaliile privind efectuarea acestei activităţi să fie stabilite încă de la începutul proiectului.
Pentru a folosi întregul potenţial al monitorizării şi evaluării trebuie luate în considerare următoarele:
-verificarea planului proiectului,
-existenţa unei echipe de monitorizare,
-menţinerea rezultatelor obţinute,
-diversificarea surselor de informare,
-implicarea colegilor în precizarea obiectivelor şi a procedurilor,
-adaptarea obiectivelor şi a activităţilor,
-adaptarea proiectului doar în funcţie de necesităţile din momentul implementării.
Criteriile de succes referitoare la produsul final au în vedere: calitatea, standardele tehnice, relevanţa, eficienţa, aria de cuprindere, percepţia creată în jurul produselor.
Greşeli frecvente
La sfârşitul acestei secţiuni vă prezentăm câteva recomandări vis-a-vis de etapele managementului proiectelor, formulate în urma observării faptului că presiunea sub care se lucrează, de obicei, în timpul proiectelor, constituie terenul favorabil pentru greşeli.
1. Nu vă lăsaţi seduşi de soluţii care par că oferă scurtături confortabile pentru reuşita proiectului.
2. Nu săriţi de la faza de concepţie (închegarea ideii de proiect) direct la faza de execuţie! Aţi putea fi tentat să faceţi acest lucru motivându-vă alegerea cu unul dintre următoarele raţionamente:
a) Proiectele de acest tip au mai fost derulate de câteva ori, de ce trebuie să mai pierdem timpul cu planificarea? Cum am relevat în partea dedicată definiţiilor, fiecare proiect este unic, sau are o notă de inovaţie: poate fi vorba despre oameni noi în echipă, de o echipă în totalitate nouă, de un context diferit, de tehnologii noi care sunt utilizate, de o arie de acţiune a proiectului mai amplă etc.
b) Proiectul de acum este diferit de tot ceea ce s-a întâmplat până acum, aşa că ce nevoie avem de planificare? Planificarea se impune ca o etapă absolut necesară într-o astfel de situaţie. Este posibil ca noutatea proiectului să impună revizuiri succesive ale planului iniţial, dar revizuirile trebuie aduse unui plan existent, nu există revizuirea a unui lucru care nu există.
3. Nu săriţi în totalitate peste faza de concepţie, oricâtă experienţă aţi deţine în ceea ce priveşte proiectele!
4. Nu săriţi peste faza de evaluare şi corectare a planului propus iniţial!
5. Nu treceţi brusc de la un proiect la altul, nu trataţi cu superficialitate ultima fază, cea a închiderii proiectului.
-dacă s-au atins obiectivele urmărite prin proiect,
-dacă resursele (umane, financiare şi de timp) au fost bine folosite,
-dacă calitatea activităţilor a fost corespunzătoare,
Pentru a avea o evaluare eficientă este nevoie de îndeplinirea a trei cerinţe esenţiale:
-obiectivele proiectului să fie clar definite de la început,
-monitorizarea trebuie să se efectueze pe parcursul întregului proiect, iar informaţiile trebuie culese şi prelucrate cu grijă,
-rezultatele evaluării trebuie să producă schimbări la nivelul abordării organizaţionale,
Evaluarea poate fi făcută atât de persoane care aparţin organizaţiei ce implementează proiectul sau poate fi realizată şi de către externi. Este bine ca detaliile privind efectuarea acestei activităţi să fie stabilite încă de la începutul proiectului.
Pentru a folosi întregul potenţial al monitorizării şi evaluării trebuie luate în considerare următoarele:
-verificarea planului proiectului,
-existenţa unei echipe de monitorizare,
-menţinerea rezultatelor obţinute,
-diversificarea surselor de informare,
-implicarea colegilor în precizarea obiectivelor şi a procedurilor,
-adaptarea obiectivelor şi a activităţilor,
-adaptarea proiectului doar în funcţie de necesităţile din momentul implementării.
Criteriile de succes referitoare la produsul final au în vedere: calitatea, standardele tehnice, relevanţa, eficienţa, aria de cuprindere, percepţia creată în jurul produselor.
Greşeli frecvente
La sfârşitul acestei secţiuni vă prezentăm câteva recomandări vis-a-vis de etapele managementului proiectelor, formulate în urma observării faptului că presiunea sub care se lucrează, de obicei, în timpul proiectelor, constituie terenul favorabil pentru greşeli.
1. Nu vă lăsaţi seduşi de soluţii care par că oferă scurtături confortabile pentru reuşita proiectului.
2. Nu săriţi de la faza de concepţie (închegarea ideii de proiect) direct la faza de execuţie! Aţi putea fi tentat să faceţi acest lucru motivându-vă alegerea cu unul dintre următoarele raţionamente:
a) Proiectele de acest tip au mai fost derulate de câteva ori, de ce trebuie să mai pierdem timpul cu planificarea? Cum am relevat în partea dedicată definiţiilor, fiecare proiect este unic, sau are o notă de inovaţie: poate fi vorba despre oameni noi în echipă, de o echipă în totalitate nouă, de un context diferit, de tehnologii noi care sunt utilizate, de o arie de acţiune a proiectului mai amplă etc.
b) Proiectul de acum este diferit de tot ceea ce s-a întâmplat până acum, aşa că ce nevoie avem de planificare? Planificarea se impune ca o etapă absolut necesară într-o astfel de situaţie. Este posibil ca noutatea proiectului să impună revizuiri succesive ale planului iniţial, dar revizuirile trebuie aduse unui plan existent, nu există revizuirea a unui lucru care nu există.
3. Nu săriţi în totalitate peste faza de concepţie, oricâtă experienţă aţi deţine în ceea ce priveşte proiectele!
4. Nu săriţi peste faza de evaluare şi corectare a planului propus iniţial!
5. Nu treceţi brusc de la un proiect la altul, nu trataţi cu superficialitate ultima fază, cea a închiderii proiectului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu